Anorexia, desi este adesea strans legata in conceptiile noastre doar de stilul de alimentatie, ea reprezinta in esenta o adevarata masca a unei teribile suferinte psihice. Daca in trecut ea era intalnita indeosebi la fetele de varsta pubertatii sau adolescentei, in prezent, anorexia poate afecta atat barbatii cat si femeile, la orice varsta.
Simptomele anorexiei se pot traduce în plan psihologic prin:
- Teama intensa de maturizare si de adaptare la schimbarile aparute odata cu aceasta;
- Teama de a fi respins de cei apropiati;
- Sentimentul de pierdere a controlului;
- Sentimentul de inferioritare;
- Dificultatea de a face fata la problemele cu familia sau cu cei din jur;
La acestea se adaugă și o serie de factori de vulnerabilitate pentru anorexie:
- Existenta unei traume fizice sau emotionale;
- Istoric de obezitate in familie;
- Istoric de suferinta psihica in familie;
- Presiunea culturala si a celor din jur cu privire la mentinerea siluetei;
- Personalitatea perfectionista a mamei;
- Relationare deficitara in familie;
Posibili factori declanșatori pentru boala sunt:
- Esecul intr-o relatie de iubire;
- Agresiunea sexuala;
- Teama constanta de a nu deveni obez;
- Divortul parintilor;
- Decesul unui membru al familiei;
- Singuratarea
Asemenea situatii din viata, carora cu greu le putem face fata, suprapuse pe un fond de vulnerabilitate si de preocupare fata de alimentatie si dieta duc la modificari dramatice ale comportamentului. Atfel, persoana anorexica tine in continuare dieta desi este extrem de slaba, intreaga ei activitate se desfasoara in jurul ritualului de alimentatie care ii ocupa aproape toata ziua, minte si se ascunde constant cu privire la ceea ce mananca, foloseste pastile de slabit, laxative sau diuretice.
Odata cu pierderea constanta a kilogramelor (peste 15% din greutatea corporala initiala) toate aparatele si sistemele organismului sufera constant si apar urmatoarele semne ale anorexiei:
1. Semne fizice:
- Scaderea semnificativa in greutate;
- Caderea parului, uscarea pielii, unghii care se rup cu usurinta;
- Senzatie de amorteala la nivelul mainilor si picioarelor;
- Ameteli frecvente, chiar lesin;
- Multiple carii dentare, caderea dintilor;
- Palpitatii, tulburari ale ritmului cardiac;
- Stoparea cresterii;
- Oprirea ciclului menstrual;
2. Semne psihice:
- Retragerea interioara, indepartarea de prieteni si de familie;
- Pierderea capacitatii de concentrare;
- Tulburari de memorie;
- Depresia;
- Obsesii si compulsii alimentare care iti guverneaza viata;
- Restrangerea sferelor de interes;
- Anxietarea/nelinistea/teama permanenta;
În lipsa tratamentului medicamentos si psihoterapeutic si al suportului psihic al familiei si prietenilor, suferinta acestor paciente duce invariabil spre moarte.
Desi este o lupta chinuitor de lunga si de grea, anorexia se poate trata, iar persoanele care au suferit de aceasta boala isi pot reveni si isi pot reface viata in totalitate. Daca aveti un prieten sau un membru al familiei la care ati observat modificari specifice anorexiei, il puteti incuraja cu blandete sa mearga la medic si la terapie. Incercati sa evitati amenintarile, invatati sa va apropiati de cel de langa dumneavoastra, sa-i ascultati si sa-i respectati opiniile indiferent cat de ciudate pot acestea vi se para. Castigati persoana de partea dumneavoastra cu blandete si cu rabdare. Nu folosit expresii de genul “o sa mori daca nu mananci” sau “trebuie sa te ingrasi” pentru ca ele nu vor avea decat un efect negativ. Nu uitati ca anorexia este cel mai adesea un simptom al unei tulburari emotionale si se dezvolta tocmai ca “o solutie gresita” la incercarea de a rezolva sentimente de inutilitate, inferioritate, durere psihica. Astfel, critica nu va face altceva decat sa inrautateasca simptomatologia anorexiei.
Iata cum este descrisa viata unei tinere anorexice in romanul scriitoarei new – yorkeze Laurie Halse Anderson:
“Nu exista un tratament magic pentru anorexie si nimic nu o poate face sa dispara dintr-o data pentru totdeauna. Exista numai pasi mici care pot fi facuti, exista zile mai usoare sau zambete neasteptate si exista oglinzi pe care la un moment dat nu le mai bagi in seama.”
Text publicat inițial pe psihiatrie.info.